Studiile efectuate cu ajutorul sondajelor ionosferice, pe o perioada de 40 de ani, au demonstrat existenta straturilor ionizate a caror formare este cauzata de radiatiile solare Aceste straturi sunt numite E si F, iar inaltimea lor este cuprinsa intre 100 si 140 km,. respectiv intre 200 si 600 km.(vezi pagina urmatoare ) Exista un alt strat a carui formare, caracteristici si comportament general nu s-a putut explica o perioada lunga de timp, iar acest strat se pare ca este neregulat si de natura instabila Comportarea lui poate avea variatii neasteptate de la un minut la altul si, pe perioade variabile, devine din transparent (in unde radio) opac si, deci, radio-reflectant. Sondajele ionosferice au mai demonstrat ca ecourile de provenienta din Esporadic in functie de altitudini merg de la 90 la 140 km., acest strat gasindu-se in interiorul regiunii E. Se mai stie ca in aceasta regiune se produc curenti ionosferici responsabili de aurora boreala si ecuatoriala. Studiile facute intre timp au permis sa se stabileasca o clasificare a straturilor Esporadice in trei grupe principale care se diferentiaza prin latitudinea geografica:    

     Recombinarea ionilor moleculari la aceste altitudini e foarte rapida si distribuirea lor in spatiu nu poate fi imbinata in mod util. Nu avem aceiasi situatie pentru ionii atomici, pentru care recombinarea este mai lenta din cauza concentrarii scazute. Ionii atomici au deci o viata mai lenta din cauza concentrarii scazute. Ionii atomici au deci o viata mult mai lunga decat aceea a ionilor moleculari. Acesti ioni atomici stratificati in straturi subtiri sunt intrapolati in nodurile sistemelor de vant si amestecati in masa ionilor moleculari. Studiile efectuate pana astazi, chiar daca se dovedesc a fi contradictorii, au demonstrat ca marea parte a ionilor atomici sunt, dupa cum s-a aratat deja, de origine meteoritica. Multe studii au demonstrat ca exista o relatie intre meteori si aparitia stratului Esporadic de intensitate mare. Numeroasele masuratori efectuate cu ajutorul rachetelor sonda au demonstrat ca atomii metalici pot foarte rapid deveni oni metalici la altitudini superioare de 100 km., din cauza fotoionizarii sau prin transferul de sarcina al ionilor moleculari. Aceleasi masuratori au demonstrat ca atunci cand concentratia ionilor atomici este suficient de intensa pentru a forma un strat, continutul ionilor moleculari e foarte redus in intensitate si cateodata nesemnificativ. Corelarea dintre acesti doi factori, meteoritii si cresterea continutului ionilor metalici, nu a fost confirmata de alte cercetari, dar, se pare, ca esenta unei corelatii care a fost in zadar cautata, s-a datorat faptului ca s-a emis ipoteza unei corelatii instantanee intre cele doua fenomene. Studiile recente facute in Suedia au indicat ca tinand cont de o intarziere de la 4 la 9 ore intre cele doua fenomene, corelatia devine foarte evidenta.

   Transferul sarcinilor intre ionii moleculari si ionii atomici se pare, deci, ca este principala cauza care determina formarea ionilor metalici care sunt continuti in straturile subtiri ale sistemelor de vanturi descrise mai inainte, dealungul lunilor in care se verifica cel mai mare numar de evenimente Esporadice. In aceste luni vine si maximul aflux de materie meteoritica in atmosfera emisferei de nord si sud. Importante deplasari de roiuri meteoritice au loc chiar in lunile iunie, iulie si august. Masuratorile cu ajutorul rachetelor sonda au demonstrat in afara de aceasta ca straturile Esporadice de densitate electronica forte nu par a fi in mod intim asociate cu vantul orizontal deasupra stratului de 11 km. si in consecinta a vartejurilor vantului favorabil. Odografiile vantului orizontal (care sunt o proiectie verticala a profilului vantului intr-un plan orizontal) fac sa se evidentieze adesea "lacunele" care sunt indicele existentei straturilor cu grosime inferioara de 100 m.,in interiorul carora are loc o variatie. Dr. Lyser de la Universitatea "Harvard" a demonstrat ca vartejurile si "lacunele" actioneaza concomitent pentru a reuni ionii metalici si formeaza straturi de o densitate electronica foarte puternica. Stratul Esporadic prezinta nu numai variatii de structura, dar si variatii in timp. Dintre acestea principalele sunt:

    Efectul acestor variatii este mai ales evident in prima parte superioara a benzii de HF cat si in benzile joase si medii de VHF. Aceste variatii sunt in legatura cu rapida diferentiere a concentratiei ionice a propagarii la mare distanta in special de la 30 la 200 MHz. Studiile statistice efectuate dupa un anumit numar de ani au confirmat ca exista doua maxime ale zilei in formarea Esporadiculuiintensiv. Prima vine in jurul orei 10 local si a doua in jurul orei 20, tot ora locala. Aceleasi studii au evidentiat un maxim sezonier care are loc intre lunile iunie si iulie cu toate ca formarea Esporadiculuiincepe in mai ca apoi sa slabeasca in luna august. Mai exista si un al doilea maxim in timpul iernii a carui intensitate este de mai mica importanta decat a celui din timpul verii. Maximul de iarna (anomalia de iarna) permite rar F superior de 100 MHz, in timp ce este responsabil de deschideri intense chiar daca nu sunt asa de lungi in frecventele de 20 la 40 MHz si poate chiar alte frecvente. Lipsa de sondaje in aceste frecvente nu permite sa avem date exacte. Singurele rezultate sunt date de balizele din 28 MHz si de putinele balize din 50 MHz instalate de catre radioamatori.